Blog

Ai radiat firma? Nu scapi de datorii! Tribunalul a decis: și în dizolvarea voluntară, asociații pot fi trași la răspundere pentru datoriile societății

Dizolvarea unei societăți comerciale nu reprezintă, în sine, un act de sancțiune, ci un instrument juridic destinat să conducă la radierea persoanei juridice atunci când aceasta nu mai respectă cerințele minime pentru funcționarea sa legală.

Totuși, atunci când dizolvarea este determinată de o conduită sistematică de eschivare de la îndeplinirea obligațiilor legale, se pune problema unei eventuale răspunderi personale a asociaților care, prin pasivitate sau acțiune deliberată, au condus la dizolvarea societății.

Prin Sentința nr. 190 pronunțată la data de 23.04.2024, Tribunalul Constanța a dispus admiterea opoziției formulată de Administrația Fondului pentru Mediu, obligând asociații profesionistului să achite cu titlu de prejudiciu creanțele fiscale neacoperite din averea societății în legătură cu care asociații au luat hotărârea de dizolvare.

Această hotărâre reprezintă poate cel mai bun exemplu de utilizare a dizolvării judiciare ca mecanism de restabilire a legalității în mediul economic, dar și un punct de plecare pentru analiza atragerii răspunderii asociaților pentru faptele săvârșite cu rea-credință în dauna  creditorilor bugetari.

Mulți asociați cred că pot evita obligațiile față de creditori printr-o dizolvare „curată”, făcută în fața Registrului Comerțului. O hotărâre recentă a Tribunalului Constanța spulberă această iluzie.

Sentința recentă pronunțată de Tribunalul Constanța are implicații majore pentru toți cei care intenționează să dizolve voluntar o societate fără a-și achita pasivul. Deși hotărârea Adunării Generale fusese înregistrată la Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial, instanța a constatat că creditorii societății au fost complet ignorați. Iar consecința? Asociații au fost obligați personal la plata creanței fiscale restante.

Ce a făcut instanța? A spart mitul dizolvării fără urmări pentru asociați

Societatea vizată de decizie declarase că nu are active și pasive. Totuși, Administrația Fondului pentru Mediu a formulat opoziție, arătând că există o datorie certă neachitată de care societatea dorește să scape. Tribunalul a constatat că asociații au hotărât dizolvarea societății fără a stinge această datorie și fără să ajungă la un acord cu creditorul.

În considerentele hotărârii arătate, instanța a arătat că:

-dizolvarea fără lichidare este o excepție în dreptul societar românesc;

– ea este permisă doar dacă toate datoriile sunt stinse sau regularizate cu acordul creditorilor;

– în caz contrar, creditorul prejudiciat poate cere răspunderea patrimonială directă a asociaților.

Ce înseamnă această hotărâre pentru creditorii comerciali?

Această decizie are un impact direct asupra:

• creditorilor care pot contesta radierea unei firme debitoare și pot cere daune direct de la asociați (vezi model de opoziție la dizolvare);
• investitorilor interesați de creanțe sau de recuperări forțate post-radiere;
• asociaților care vor să închidă o firmă fără probleme

Ce trebuie să reții? Dizolvarea fără lichidare poate atrage răspunderea personală

Prin această hotărâre, instanța a clarificat că dizolvarea și radierea formală nu exonerează asociații de obligația de a achita pasivul. Dacă un creditor nu este notificat și nu i se achită creanța, răspunderea devine personală. Dizolvarea nu devine o „evadare” din răspundere, ci poate constitui chiar fapta ilicită ce atrage răspunderea delictuală.

Ai fost prejudiciat printr-o dizolvare abuzivă?

Noi te putem ajuta, formulând cererea de opoziție în numele tău!

Ești asociat și vrei să închizi o societate în mod legal, asigură-te că ai respectat toate cerințele – altfel, răspunderea ta personală este doar o chestiune de timp.

 

Contactează-ne  pentru consultanță în dizolvări, lichidări sau apărare în opoziții formulate de creditori.

Pe www.ofertelichidatori.ro găsești soluția!

 

Ce se întâmplă când ai un ONG pe care vrei sa îl lichidezi/dizolvi?

Dizolvarea asociațiilor și fundațiilor este un proces juridic care implică mai multe etape și întocmirea mai multor documente.

Dizolvarea sau lichidarea unui ONG, fie că discutăm despre asociații sau fundații, nu numai că  este posibilă, dar uneori e chiar și necesară.

Chiar dacă de cele mai multe ori când ne gândim la procedura insolvenței,  avem tendința de a ne gândi la faptul că această procedură s-ar aplica numai în cazul societăți  comerciale care în  desfășurarea activităților economice ce ar fi trebuit să fie producătoare de profit, dar care de fapt, nu merg bine, dau faliment sau care se reorganizează din cauza dificultăților economice, de fapt nu doar societățile comerciale pot să fie falimentare, ci și  organizațiile non-guvernamentale (ONG-urile) pot trece printr-o procedură similară cu cea aplicabilă în cazul societăților comerciale aflate în dificultate financiară.

Chiar dacă în cazul ONG-urilor,  scopul înființării nu este obținerea de  profit ca în cazul societăților comerciale, ci binele comun, și ONG-urile au un început… dar și un posibil sfârșit.

Da, și ONG-urile pot fi dizolvate. Dar nu la fel ca societățile comerciale.

ONG-urile – fie că vorbim despre asociații sau fundații – sunt entități juridice, iar în ochii legii, acest lucru vine cu o serie de responsabilități. În anumite situații, ele pot ajunge în punctul în care activitatea lor încetează  fie că și-au atins scopul pentru care au fost înființate, fie tocmai pentru că scopul nu a fost atins. Totuși, dizolvarea unei organizații non-profit nu se întâmplă prin simpla voință a fondatorilor, ci este necesar să se urmeze o procedură clară, reglementată legal, care trebuie urmată cu seriozitate și responsabilitate.

Când poate fi dizolvat un ONG?

Un ONG poate fi dizolvat într-una dintre următoarele cazuri:

-Când scopul pentru care a fost constituit ONG-ul nu mai poate fi îndeplinit;

– Când fondurile ONG-ului s-au epuizat și astfel, nu se mai poate susține activitatea sa;

– Prin hotărârea instanței (de exemplu, dacă asociația a devenit inactivă sau sunt încălcate prevederile legale);

– Prin decizia membrilor fondatori, când aceștia consideră că organizația și-a încheiat misiunea, îndeplinindu-și scopul pentru care a fost constituit.

Dizolvarea nu înseamnă dispariție instantanee.

În cazul în care s-a hotărât în condițiile arătate mai sus, dizolvarea ONG-ului fie voluntară, fie prin instanță, se procedează la lichidarea propriu-zisă a ONG-ulu. Spre deosebire de societățile comerciale, care în timpul lichidării pot avea datorii față de creditorii săi, ONG-urile au o regulă specială și anume, faptul că  acestea vor trebui să își stingă întreg pasivul iar activul rămas, nu va reveni  membrilor/fondatorilor, ci va fi redirecționat către un alt ONG care a fost constituit într-un scop similar celui ce face obiectul dizolvării.

Cum arată concret procedura?

1. Decizia de dizolvare – se ia de regulă în adunarea generală a membrilor (pentru asociații) sau de către consiliul director (pentru fundații), apoi această decizie se înregistrează în registrul special al instanțelor de judecată.
2. Numirea lichidatorului – este acel profesionist care se va ocupa efectiv de procedura de lichidare și pe care îl poți găsi la doar un clic distanță accesând www.ofertelichidatori.ro  unde găsești o gamă variată de lichidatori judiciari care își desfășoară activitatea profesională pe teritoriul României.
3. Lichidarea propriu-zisă – se plătesc datoriile înregistrate de ONG, se încheie contractele, se valorifică bunurile, se întocmesc rapoartele necesare în procedura dizolvării
4. Stabilirea destinației finale a patrimoniului – se decide unde vor fi direcționate bunurile/veniturile rămase ca urmare a dizolvării ONG-ului și se procedează la transferul efectiv al acestor active către o altă organizație non-profit, aleasă prin hotărârea de dizolvare.

Concluzionând,

Chiar dacă dizolvarea unei organizații non-profit poate suna dureros, mai ales când vorbim despre o cauză frumoasă, e important să știm că și acest proces face parte din viața unei entități juridice. Iar atunci când se încheie cu responsabilitate și cu grijă față de misiunea inițială, dizolvarea unui ONG nu e un eșec, ci poate fi o încheiere demnă, lăsând loc altor inițiative să ia naștere, să beneficieze de energia noastră și să crească.

Societatea al cărui angajat ești se află în incapacitatea de plată și în calitate de angajat nu cunoști cum ai putea gestiona o intrare în insolvență a angajatorului tău și nici în ce măsură ti-ar putea influența veniturile?

Află în acest articol care sunt mecanismele legale pe care angajații le au la îndemână pentru a-și proteja interesele în raport cu angajatorul- societate în insolvență.

CE ESTE, PE SCURT, INSOLVENȚA?

Cadrul legal care reglementează procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență este Legea 85/2014, iar în cuprinsul acesteia, art. 5 alin 29 definește insolvența ca fiind : acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.

Practic, în legătură cu o societatea față de care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență întâmpină mai multe dificultăți și anume:

• Nu are suficiente fonduri bănești;
• Are datorii certe, lichide și exigibile de cel puțin 50 000 lei cu care figurează neachitate în contabilitatea creditorului său și a căror dată scadentă a fost depășită cu cel puțin 60 de zile.

Astfel, ia naștere în mod automat o prezumție relativă a insolvabilității societății debitoare, fapt care, permite atât debitoarei, cât și creditorilor societății să înainteze instanței  o cerere de deschidere a procedurii insolvenței.

POT SALARIAȚII SĂ CEARĂ DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENȚEI SOCIETĂȚII ANGAJATOARE?

Răspunsul este da.

Conform art. 5 alin. 1 pct.72 din Legea nr. 85/2014: valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă. (…) pentru salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.

Astfel, salariații au dreptul de a solicita deschiderea procedurii insolventei în cazul în care creanțele scadente și neachitate depășesc contravaloarea a 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat și sunt îndeplinite și celelalte condiții deja arătate supra.

Care este valoarea a 6 salarii medii brute pe economie/salariat?

Conform Legii nr. 10/2025, câștigul salarial mediu brut pe anul 2025 este de 8.620lei/lună per angajat.

Având în vedere acest cuantum, înmulțim 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat cu 8.620 lei/ lună, din care ne rezultă o sumă de : 51.720 lei.

Prin urmare, pragul valoric estimativ pe care trebuie să îl îndeplinească salariații pentru admisibilitatea cererii de intrare în procedura insolvenței a societății debitoare angajatoare este de 51.720 lei/salariat.

 CE SE ÎNTÂMPLĂ CU SALARIAȚII DACĂ SOCIETATEA ESTE DEJA ÎN PROCEDURA INSOLVENȚEI?

            În contextul în care procedura insolvenței societății debitoare a fost deschisă prin cererea formulată de debitoare sau de creditorii acesteia, alții decât salariații, angajații trebuie să cunoască următoarele:

1. Înscrierea la masa credală în vederea îndestulării creanțelor salariale:

Conform art. 102 alin (1) din Legea 85/2014:

Cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii.

Astfel că, după deschiderea procedurii insolventei, salariații nu trebuie să formuleze o cerere de înscriere la masa credală, fiind înscriși automat în tabelul de creanțe al debitoarei, spre deosebire de ceilalți creditori, care, dacă nu depun cererea de înscriere la masa credală, în termenul stabilit de către judecătorul sindic, aceștia își pierd dreptul de a mai fi înscriși la masa credală a debitoarei și astfel, își pierd șansa de a  reuși recuperarea creanței în cadrul procedurii de insolvență  (pentru o detaliere a subiectului privind cererile de înscriere la masa credală, accesează link-ul aferent articolului)[1] .

2. Prioritatea salariaților în ordinea îndestulării creanțelor în procedura falimentului:

Salariații beneficiază de prioritate la efectuarea plăților în cadrul procedurii, după cum reiese din dispozițiile art. 161 din Legea 85/2014 conform căruia: Creanţele se plătesc, în cazul falimentului, în următoarea ordine:

3.  Creanțele izvorâte din raporturi de muncă;

Astfel, cu privire la creanțele anterioare deschiderii procedurii insolventei și care au fost înscrise în tabel, Legea insolventei stabilește că, în cazul falimentului, acestea urmează a fi plătite prioritar.

În ordinea prevăzută de Legea insolvenței, creanțele izvorâte din raportul de muncă se situează pe locul doi, după creanțele constând în taxe, timbre și alte cheltuieli aferente procedurii.

            Totuși ce se întâmplă în cazul în care, în urma lichidării, creanțele salariale ale angajaților nu au fost îndestulate în totalitate?

Față de ceilalți creditori ai societății, salariații au un statut mai special, având posibilitatea să apeleze la o sursă „externă” în vederea îndestulării creanțelor lor salariale.

Astfel,  angajații pot apela la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale. Acest fond este întemeiat prin Legea nr. 200/2006, administrat de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă și constituit prin contribuțiile lunare ale angajatorilor.

Totuși, despăgubirile oferite de acest fond pot fi de până la trei salarii medii brute pe economie pentru fiecare angajat.

 

CARE SUNT DREPTURILE SALARIAȚILOR ÎN PROCEDURA INSOLVENȚEI?

În cadrul procedurii de insolvență, salariații au următoarele drepturi:

• dreptul de a participa și de a vota în adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară; salariații debitorului vor putea fi reprezentați de un delegat din rândul acestora, care va vota pentru întreaga valoare a creanțelor, reprezentând salariile și alte drepturi bănești ce li se cuvin;
• dreptul de a putea face parte din comitetul creditorilor;
• dreptul de a participa la distribuțiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului său din lichidarea averii debitorului;
• dreptul de a fi informați ori notificați cu privire la desfășurarea procedurii și de a participa la orice altă procedură corespunzătoare acestei situații.

CARE ESTE SOARTA CONTRACTELOR INDIVIDUALE DE MUNCĂ ÎN CONTEXTUL PROCEDURII INSOLVENȚEI?

Deși cea mai mare temere a angajaților în contextul intrării în procedura insolvenței a societății angajatoare este o eventuală desfacere a contractului individual de muncă fără achitarea salariului, fapt cauzat de indisponibilitățile financiare ale societății, iată că în art. 123 din Legea 85/2014 ne sunt precizate următoarele:

„Contractele în derulare se consideră menținute la data deschiderii procedurii”,

Prin urmare, și contractele individuale de muncă vor urma aceeași soartă a celorlalte contracte încheiate de către societatea debitoare, fiind considerate, de asemenea, menținute.

Cu toate acestea, deși în conținutul art. 123 din Legea 85/2014 ne este precizat faptul că se consideră menținute contractele în derulare la data deschiderii procedurii, acest lucru nu reprezintă o regulă, regăsindu-se astfel și excepții prin care există posibilitatea ca unele contracte în derulare la momentul deschiderii procedurii să fie desființate.

Printre aceste excepții regăsim desfacerea contractelor de muncă în contextul reorganizării judiciare. Reorganizare judiciară este o măsură juridică adoptată în cadrul procedurii insolvenței care constă în adoptarea unui plan de reorganizare a societății debitoare, astfel încât, aceasta din urmă să reușească să depășească impedimentul financiar, evitând intrarea în faliment.

În vederea aplicării planului de reorganizare menționat supra, administratorul judiciar are posibilitatea, analizând cu atenție situația financiară a societății, să ia decizia de desfacere a contractelor individuale de muncă ale salariaților în vederea minimizării cheltuielilor societății.

Însă, acest fapt nu poate fi realizat decât având la bază o justificare bine întemeiată și doar cu respectarea condițiilor legale prevăzute în Codul muncii.

În consecință, deși salariații beneficiază de o protecție suplimentară în cadrul procedurii insolvenței unei societăți, aceștia nu sunt privați în totalitate de un potențial risc pe care îl presupune această procedură.

Pentru a afla mai multe detalii, îți recomandăm să consulți opinia unui practician în insolvență în cazul în care identifici caracteristici din cele enunțate mai sus în privința societății tale angajatoare, iar cel mai eficient mod este accesând site-ul www.ofertelichidatori.ro, completând formularul disponibil pe site.

[1] https://www.ofertelichidatori.ro/cererea-de-inscriere-la-masa-credala-ce-trebuie-sa-stie-creditorii-in-procedura-insolventei-unei-societati-debitoare/

 

Deseori întâlnim termeni precum faliment, lichidare, insolvență, reorganizare, lichidator judiciar și rămânem copleșiți de incertitudine cu privire la înțelesul acestor termeni.

Prin urmare, toți acești termeni sunt specifici procedurii insolvenței, iar în cele ce urmează vom încerca să venim în sprijinul dumneavoastră pentru a vă explica, în linii mari, ce este procedura insolvenței unei societăți și care sunt efectele ei.

CE ESTE INSOLVENȚA?

  Conform dispozițiilor art. 5 alin. 29 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile şi care se prezumă atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;

Concret, insolventa este acea stare a unei societăți comerciale, în care aceasta nu mai poate sa își plătească datoriile față de angajați, parteneri de afaceri și alți creditori, iar potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, neachitarea în termen de 60 de zile de la scadență face ca societate debitoare să fie prezumată ca fiind în stare de insolvență.

De reținut este faptul că, prezumția instituită de art. 5 alin 29 este una relativă, ceea ce dă posibilitatea societății prezumate a fi insolvabilă, de a arăta contrariul, respectiv că deține suficiente fonduri în vederea achitării datoriilor, iar neachitarea la termen a debitelor se datorează altor cauze și nu a lipsei de disponibil bănesc.

 

CARE SUNT CAUZELE INTRĂRII ÎN INSOLVENȚĂ?

            Deși am fi tentați să credem că doar o organizare deficitară a unei afaceri este cauza principală care duce la intrarea unei societăți în insolvență, în realitate putem clasifica motivele pentru care o societate intră în insolvență în două categorii:

1. Cauze interne

În alcătuirea cauzelor interne putem regăsi situația unei administrări ineficiente a societății, însă, în completare, cauzele interne se referă la o planificare inadecvată a afacerii, suprainvestiții, costuri operaționale ridicate sau necontrolate, precum și la lipsa unei strategii eficiente de marketing și vânzări.

2. Cauze externe

Nu întotdeauna intrarea în insolvență are la bază o cauză internă, iar Pandemia Covid19 este cel mai bun exemplu pentru impactul pe care îl poate avea o cauză externă asupra sorții unei societăți.

Cauze externe ce pot conduce societatea în pragul insolvenței sunt schimbările economice și de piață, precum recesiunile, creșterea ratei dobânzilor, fluctuațiile valutare și schimbările în reglementările legale sau fiscale, concurența acerbă din partea altor companii care poate reduce cota de piață și profitabilitatea unei firme, pierderea unor contracte sau a unor clienți importanți, ceea ce poate duce la o reducere bruscă a veniturilor.

Astfel că, pentru prevenirea intrării societății în insolvență trebuie avută în vedere, în principal, gestionarea eficientă a societății care înlătură cauzele interne ce conduc la insolvența acesteia, iar în subsidiar, existența unei precauții în ceea ce privește efectele produse de cauzele externe.

CARE SUNT PE SCURT ETAPELE PROCEDURII INSOLVENȚEI?

1. Deschiderea procedurii.

Procedura de insolventa poate fi deschisă prin formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței, ce se depune la Tribunalul în circumscripția căruia se află sediul societății debitoare. Cererea de deschidere a procedurii insolvenței, poate fi formulată atât de către societatea debitoare, cât și de către creditorii acesteia a căror creanțe nu au fost satisfăcute.

În ceea ce privește deschiderea procedurii la cererea debitorului, acesta trebuie să țină cont de respectarea cumulativă a următoarelor condiții:

• Starea de insolvență. Așa cum am precizat și anterior, aceasta se prezumă în urma neachitării debitelor restante într-un termen de 60 de zile de la data scadenței;
• Valoarea prag de 50.000 lei a debitelor restante neachitate, ceea ce înseamnă că, la momentul deschiderii procedurii insolvenței, societatea trebuie să aibă înregistrate datorii într-un cuantum minim total de 50.000 lei;
• Dovedirea lipsei lichidităților în vederea îndestulării creanțelor creditorilor societății.

În ceea ce privește deschiderea procedurii la cererea creditorului, acesta trebuie să țină cont de respectarea cumulativă a următoarelor condiții:

• Existența unei creanțe certe (a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta), lichide (cu un cuantum determinat/determinabil) și exigibile de mai bine de 60 de zile (cu scadența depășită de 60 de zile),
• Cuantumul creanței certe, lichide și exigibile pe care creditorul o are împotriva societății aflate în prag de insolvență să depășească valoarea de 50.000 lei.

În cuprinsul cererilor de deschidere a procedurii insolvenței unei societăți debitoare, atât creditorul, cât și administratorul societății în prag de lichidare au posibilitatea numirii unui lichidator judiciar după propriile considerente.

2. Numirea unui administrator judiciar/lichidator judiciar

În urma admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei societății debitoare, judecătorul sindic va numi un administrator judiciar sau un lichidator judiciar, în funcție de procedura specifică aplicată ( respectiv, reorganizarea [1]sau faliment[2] ) .

Reiterând mențiunea de la punctul 1. (deschiderea procedurii) privind numirea practicianului în insolvență, este esențial să accentuăm faptul că, atât în cazul numirii unui practician la cererea creditorului, cât și numirea unui practician la cererea debitorului există un raport de prioritate.

Astfel că, administratorul societății aflate în prag de insolvență/ creditorii acesteia numesc prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței un practician în insolvență având în vedere considerente de ordin pur subiectiv, precum experiența practicianului ales, abilitățile profesionale ale acestuia etc. (puteți citi mai multe despre importanța numirii unui lichidator, accesând link-ul https://www.ofertelichidatori.ro/de-ce-este-important-sa-iti-alegi-un-lichidator-judiciar/ ). [3]

3. Procedura de observație & Reorganizarea judiciară

După deschiderea procedurii, urmează o perioadă de observație în care se analizează situația economică a debitorului. În această perioadă, se decide dacă debitorul poate fi supus unei proceduri de reorganizare sau dacă se impune intrarea în faliment.

Dacă există perspective de redresare, se poate iniția procedura de reorganizare judiciară. Debitorul, administratorul judiciar sau creditorii pot propune un plan de reorganizare care trebuie aprobat de adunarea creditorilor și confirmat de judecătorul-sindic. Planul de reorganizare nu poate depăși o durată de 3 ani, cu posibilitatea de prelungire cu încă un an.

4. Falimentul

În cazul în care reorganizarea nu este posibilă sau eșuează, se deschide procedura falimentului. Aceasta implică lichidarea activelor debitorului și distribuirea sumelor obținute către creditori, conform ordinii de prioritate stabilite de lege. La finalul procedurii, debitorul este radiat din registrele în care este înmatriculat.

 

CARE SUNT EFECTELE INTRĂRII ÎN INSOLVENȚĂ?

Atunci când o societate este în insolvență, există o serie de consecințe care pot afecta societatea atât din punctul de vedere al angajaților, cât și din punctul de vedere al managementului societății, făcând o distincție în funcție de stadiul procedurii în care societatea se află: reorganizare/ faliment.

În primul rând, în ceea ce privește efectele asupra angajaților, identificăm următoarele:

Dacă societatea se află în procedura reorganizării , organele de conducere pot lua decizii esențiale privind restructurarea organigramei locurilor de muncă. Această măsură poate fi luată în speranța de a restructura societatea și de a evita intrarea în faliment.

Dacă salariații figurează cu restanțe salariale din partea angajatorului (societate aflată în prag de insolvență) aceștia vor fi înscriși automat la masa credală a societății atât în procedura de reorganizare, cât și în procedura de faliment.

În al doilea rând, în ceea ce privește efectele asupra organelor de conducere discutăm despre modificarea parțială sau totală a conducerii societății aflate în reorganizare, ridicarea în tot sau în parte a dreptului de administrare a debitoarei etc, organele statutare ale societății fiind nevoite să colaboreze cu celelalte părți implicate în procedura de insolvență, în principal cu administratorul/lichidatorul judiciar, în vederea furnizării informațiilor necesare privind societatea debitoare.

Mai mult, în ceea ce privește efectele asupra organelor de conducere, nedeschiderea la timp a procedurii insolvenței societății debitoare, poate atrage răspunderea acestora în condițiile art. 169 din Legea 85/2014.

În final, recomandarea noastră pentru a nu ajunge în situația de a fi atrasă răspunderea patrimonială a administratorului societății sau a organelor de conducere sau pentru a evita răspunderea patrimonială personală pentru intrarea în insolvență a societății, este să contactați un practician în insolvență imediat ce constatați că vă aflați într-o posibilă stare de insolvență.

În situația în care nu aveți o recomandare pentru un practician în insolvență, puteți intra pe platforma www.ofertelichidatori.ro, unde în secțiunea Pentru firme puteți  completa formularul destinat exclusiv societăților aflate în prag de insolvență, iar ulterior, profesioniștii în domeniu vă vor contacta pentru a vă ajuta în demararea acestei proceduri.

[1] Reorganizarea judiciară – Oferte Lichidatori

[2] Faliment vs. Insolvență – Care sunt Diferențele Esențiale? – Oferte Lichidatori

[3] DE CE ESTE IMPORTANT SĂ ÎȚI ALEGI UN LICHIDATOR JUDICIAR? – Oferte Lichidatori

Din nefericire, insolvența este un moment în care foarte multe companii ajung din cauza unei perspective nerealiste a întregii activități și a unei structuri manageriale ineficiente.

De aceea, pentru a preveni dezechilibrul afacerii, este necesar ca societatea să adopte o structură organizatorică ce favorizează luarea deciziilor corespunzătoare pentru asigurarea performanței, dar și o evidență clară a tot ceea ce însemnă venituri și cheltuieli.

Un prim pas, este monitorizarea permanentă a situației financiare a societății. Acest lucru implică o analiză atentă a fluxului de numerar, o verificare a marjelor de deficit, dar și o comparare periodică a veniturilor cu cheltuielile societății, prin care să se urmărească asigurarea unor resurse suficiente pentru achitarea obligațiile financiare.

Un al doilea pas foarte important pentru a preveni intrarea în insolvență este controlul costurilor și eficientizarea cheltuielilor. În prag de insolvență, cheltuielile excesive și poate chiar inutile sunt inamicul primordial al bugetului societății. Astfel, antreprenorii trebuie să aibă în vedere reducerea cheltuielilor inutile și optimizarea operațiunilor efectuate de societatea prin revizuirea contractelor cu furnizorii, prin implementarea unor programe de eficientizare a consumului de resurse, dar mai important, prin reducerea de pierderi.

Un alt factor ce previne intrarea societății in insolvență este un management eficient al creanțelor și al datoriilor. Societatea are multe creanțe de satisfăcut? Acest lucru înseamnă pentru antreprenori o modalitate de a-și salva societatea. Astfel, stabilirea unor politici clare în contractele cu colaboratorii societății, urmărirea încasării la termen a facturilor și negocierea termenelor de plată cu furnizorii pot reprezenta mecanisme prin care societatea poate evita intrarea în insolvență.

În situații de criză, adaptabilitatea antreprenorilor face diferența între o societate care va intra în  insolvență și una care reușește să evite această procedură. Diversificarea surselor de venit constituie o strategie esențială pentru prevenirea insolvenței. În această situație, extinderea gamei de produse și servicii, accesarea unor noi piețe și segmente de clienți, precum și stabilirea unor parteneriate strategice reprezintă cheia către evitarea intrării societății în insolvență.

Iar nu în ultimul rând, considerăm a fi necesar constituirea unui fond de rezervă a societății. Fondul de  rezervă este o metoda utila pentru a face fata unor eventuale situații neprevăzute sau crize economice, oferind mai multă siguranță în cazul scăderii bruște a veniturilor sau apariției unor cheltuieli neașteptate.

Cu toate acestea, modalitatea cea mai sigura prin care putem preveni o potențială intrare în insolvență este consultarea unui practician in insolvență. Acesta poate oferi o expertiză clară și detaliată asupra riscului în care societatea se află.

Au fost aplicate corect modalitățile de prevenire a insolvenței? Mai pot face îmbunătățiri asupra modului în care societatea își manageriază fondurile? Doar un lichidator îți poate oferi răspunsurile, iar cel mai simplu mod în care poți lua contact cu un lichidator, este chiar online, completând gratuit formularul disponibil în secțiunea Pentru Firme de pe site-ul Ofertelichidatori.ro.

În concluzie, deși procedura insolvenței poate reprezenta un motiv de îngrijorarea pentru unii antreprenori, abilitățile de management și gestionare a situațiilor limită fac întotdeauna diferența.