În ceea ce privește soarta procedurii de executare silită în cadrul procedurii insolvenței, dispozițiile art. 75 (1) din Legea 85/2014 nu lasă loc de interpretări.
Concret, potrivit acestui articol, legiuitorul a prevăzut că de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.
Prin urmare, toate procedurile de executare silită aflate în derulare împotriva debitorului sunt suspendate de drept și mai mult, pe durata procedurii, nu pot fi începute noi executări silite împotriva patrimoniului societății debitoare.
Pentru a putea înțelege mecanismul legal din spatele procedurii insolvenței, dar și al procedurii de executare silită, trebuie întâi să cunoaștem ce reprezintă fiecare procedură în parte.
Deși Legea 85/2014 nu ne oferă o definiție propriu-zisă, bazându-ne pe o definiție doctrinară, putem spune că procedura insolvenței este o procedură colectivă, unitară, generală, prin care o persoană fizică sau juridică care nu își mai poate plăti datoriile care cel puțin în legătură cu un creditor, ating plafonul minim de 50 000 lei, este supusă unor măsuri judiciare în scopul restructurării sau lichidării activelor pentru a-și achita creditorii, după caz.
Executarea silită este procedura legală prin mijlocirea căreia titularul unui drept subiectiv recunoscut printr-un titlu executoriu, constrânge cu ajutorul organelor de stat competente pe cel care i-a încălcat dreptul să execute prestația specificată în titlu, asigurându-se astfel respectarea dreptului și restabilirea ordinii de drept încălcate. Având în vedere specificul materiei, în cadrul prezentei secțiuni ne vom referi doar la procedura executării silite a unei creanțe în legătură cu care creditorul deține un titlu executoriu împotriva debitoarei.
Care este distincția dintre procedura executării silite și procedura insolvenței?
Încă din conținutul definițiilor celor două proceduri, putem extrage prima diferență dintre cele două proceduri, în sensul că executarea silită este un mecanism legal individual prin care creditorul își recuperează o creanță individuală împotriva debitorului prin intermediul executorului judecătoresc, pe când în cadrul procedurii insolvenței, aceasta este o procedură colectivă prin care se gestionează situația de incapacitate de plată a unui debitor față de toți creditori a căror creanțe au fost admise la masa credală a debitoarei.
Mai mult, distincția antemenționată este în strânsă legătură și cu participanții la aceste proceduri, întrucât, în ceea ce privește procedura executării silite, fiind o procedură individuală, în derularea acesteia regăsim relația individuală dintre creditor-debitor, în schimb, în cazul procedurii insolvenței, există o relație colectivă: mai mulți creditori -debitorul, care se desfășoară sub supravegherea instanței și practicianului în insolvență.
O distincție esențială privește efectele asupra celorlalte proceduri. Astfel că, în cadrul executării silite, odată demarată această procedură, nu oprește desfășurarea concomitentă a altor proceduri inițiate de alți creditori. Însă, în ceea ce privește procedura insolvenței, aceasta este de natură a SUSPENDA DE DREPT toate executările silite împotriva debitorului iar odată începută procedura insolvenței aceasta este singulară, fără a putea fi demarate mai multe proceduri de insolvență concomitent împotriva aceluiași debitor.
O ultimă distincție relevantă, este în privința rezultatului pe care fiecare procedură îl produce. Prin urmare, procedura executării silite conduce la valorificarea unui bun sau recuperarea unei sume de bani pentru un singur creditor, în schimb, procedura insolvenței conduce la reorganizare judiciară, faliment sau lichidare, unde sumele obținute sunt distribuite creditorilor potrivit unor prevederi legale specifice.
Astfel că, deși ambele proceduri conduc la îndestularea creanțelor creditorilor unui debitor, acestea nu pot fi demarate concomitent sau dacă au fost demarate proceduri de executare silită anterior deschiderii procedurii insolvenței, acestea sunt suspendate de drept, ceea ce este de natură a răspunde și rațiunii pentru care legiuitorul a prevăzut procedura insolvenței care a fost concepută tocmai în vederea satisfacerii tuturor creditorilor debitoarei aflată în incapacitate de plată.
Ce se întâmplă, însă, cu creanțele creditorilor care au solicitat demararea procedurii de executare silită împotriva societății debitoare înainte de deschiderea procedurii insolvenței?
Deși potrivit art. 75 alin 1 din Legea 85/2014 toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului se suspendă de drept, creanțele creditorilor nu vor fi și ele suspendate.
Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere să reglementeze un mecanism de protejare a intereselor creditorilor în cadrul procedurii insolvenței, prin reglementarea posibilității de formulare a unei cereri de înscriere la masa credală.
Astfel că, a doua teză a art. 75 alin 1 din Legea 85/2014 prevede faptul că valorificarea drepturilor (creanțelor) acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a crențelor .(vezi articol cererea de înscriere la masa credală [1]).
Odată cu înscrierea la masa credală a creditorilor, practicianul în insolvență va întocmi un tabel al creanțelor prin care va ține cont, cu prioritate, de existenţa unui drept de preferinţă, constituit de către debitor sau instituit potrivit legii în favoarea creditorilor.
Deși executarea silită este suspendată, dreptul de preferință al creditorilor garantați se păstrează. Ceea ce înseamnă că aceștia au prioritate la distribuirea sumelor obținute din valorificarea bunurilor asupra cărora au garanții (ex. dacă un imobil ipotecat este vândut, suma obținută merge cu prioritate către creditorul ipotecar).
Prin urmare, creditorii care beneficiază de garanții reale mobiliare sau imobiliare au un regim special în cadrul insolvenței.
Pot fi reluate executările silite începute înainte de deschiderea procedurii insolvenței /unei societăți?
Răspunsul este afirmativ. Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevede cel puțin 3 cazuri în care executările pornite înainte de deschiderea procedurii sunt reluate, conform legii:
- Daca se desființează hotărârea de deschidere a procedurii de insolventa
- Daca se revocă încheierea de deschidere a procedurii insolventei
- În cazul încheierii procedurii în condițiile art. 178 din Legea 85/2014
Potrivit art. 178 din Legea nr. 85/2014: Dacă toţi creditorii înscrişi în tabelul definitiv al creanțelor primesc sumele ce li se datorează în perioada de observaţie sau renunţă la judecată în perioada de observaţie, judecătorul-sindic va dispune închiderea procedurii, fără a dispune radierea debitorului din registrul în care este înregistrat.
Prin urmare, în cazul în care un creditor a solicitat demararea procedurii executării silite împotriva debitorului, înainte de deschiderea procedurii insolvenței, aceasta va putea fi reluată în condițiile arătate mai sus din stadiul în care se afla la momentul operării suspendării de drept, iar creditorii interesați de satisfacerea creanțelor lor, nu vor rămâne neîndestulați, reușind pe cale individuală să își satisfacă pretenția pecuniară.
Concluzionând, executarea silită în cadrul procedurii de insolvență este „restricționată” de Legea nr. 85/2014 prin instituția suspendării. Procedura insolvenței urmărește protejarea patrimoniului debitorului și asigurarea unei repartizări echitabile a activelor de care poate dispune debitoarea între toți creditorii, nu doar satisfacerea creanței unui singur creditor ce a optat pentru începerea executării silite asupra societății debitoare.
[1] https://www.ofertelichidatori.ro/cererea-de-inscriere-la-masa-credala-ce-trebuie-sa-stie-creditorii-in-procedura-insolventei-unei-societati-debitoare/