Insolvabilitatea unei societăți are mai mulți factori declanșatori, precum factori economici, decizionali ori financiari, însă în cele mai multe situații, în spatele insolvenței unei societăți se află o gestiune păguboasă din partea administratorului acesteia.
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență prevede în dispozițiile articolului 169 posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor (sau altor persoane care au controlat societatea) dacă se dovedește că aceștia au contribuit, cu intenție sau gravă neglijență, la ajungerea societății în stare de insolvență și enumeră exemplificativ cazurile ce duc la atragerea răspunderii.
Vom centra explicațiile, însă, pe dispozițiile Art. 169 alin. (1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
- au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
Cu titlu de exemplu, situațiile concrete în care se poate reține incidența art. 169 alin. 1 lit. a. ce poate duce la sancționarea administratorului(sau o altă persoană de conducere) sunt:
- a folosit bani, echipamente, vehicule, imobile ale firmei pentru uz personal;
- a garantat sau a luat credite în numele firmei pentru a acoperi cheltuieli personale sau ale altor persoane fizice/juridice fără legătură cu activitatea societății;
- a transferat bunuri către rude, prieteni sau firme afiliate la prețuri subevaluate ori fără plată.
Este important de reținut faptul că această răspundere nu este una penală, ci civilă și vizează acoperirea prejudiciului creat creditorilor ca urmare a comportamentului culpabil al administratorului.
Deși am debutat prin a precizat care sunt, exemplificativ, situațiile în care se poate antrena răspunderea administratorului, urmează să precizăm care sunt și obligațiile acestuia în ceea ce privește procedura insolvenței.
Administratorul are obligația legală de a acționa cu prudență și diligență în administrarea societății, de a lua decizii care să protejeze interesele societății și ale creditorilor săi.
Potrivit Legii nr. 85/2014, în momentul în care societatea nu mai poate să-și plătească datoriile exigibile cu fondurile disponibile, administratorul are obligația de a solicita deschiderea procedurii de insolvență în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Nerespectarea acestui termen poate atrage răspunderea sa personală.
Mai mult, administratorul trebuie să evite înstrăinarea de active, asumarea de obligații sau efectuarea de plăți care ar putea conduce la dezechilibrarea și mai gravă a patrimoniului societății. O gestiune defectuoasă, chiar dacă nu este intenționată, poate fi sancționată dacă a contribuit la insolvență.
Cine poate atrage răspunderea administratorului sau a persoanelor de conducere?
Administratorul judiciar sau lichidatorul, Creditorii sau organele fiscale abilitate ale statului au posibilitatea de înainta propunerea de atragere a răspunderii administratorului în procedura insolvenței societății.
Care sunt consecințele atragerii răspunderii administratorului?
Odată cu deschiderea procedurii insolvenței unei societăți, vor fi analizate cauzele ce au condus la aceasta prin consultarea balanțelor de verificare, a documentelor contabile, dar mai ales pe baza informațiilor oferite de administratorul societății.
În practica judiciară s-a reținut o serie de exemple de rea-credință în ceea ce privește cooperarea administratorului în cazul deschiderii procedurii insolvenței, acesta este obligat să predea activele existente în documentele contabile la data deschiderii procedurii sau să predea documentele care ar arăta modul în care au ieșit din patrimoniu activele societății în perioada anterioară insolvenței.
Nedovedirea modalității ieșirii lor din patrimoniu, are semnificația și conduce la prezumția folosirii de către administratorul statutar a bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Această faptă determină starea de insolvență, societatea rămânând în imposibilitatea de a-și achita creditorii.
În urma cererii depuse de către administratorul judiciar/lichidator/creditor, judecătorul sindic învestit cu judecarea cauzei societății în insolvență poate admite sau respinge cererea de atragere a răspunderii. În cazul în care judecătorul sindic admite cererea:
- administratorul poate fi obligat să acopere parțial sau total pasivul societății din bunurile proprii.( administratorul poate fi obligat la plata sumelor necesare pentru acoperirea pasivului societății, în proporția în care a contribuit la starea de insolvență.)
- Bunurile personale (inclusiv imobile, conturi bancare) pot fi executate silit.
- Măsura poate fi însoțită și de interdicția de a mai ocupa funcții de conducere în alte societăți (în cazuri grave sau repetate).
În plus, în cazurile cele mai grave, acțiunile administratorului pot atrage și răspunderea penală, dacă faptele comise se încadrează în infracțiuni precum bancruta frauduloasă, falsul în acte, evaziunea fiscală sau delapidarea.
În concluzie…
Art. 169 alin. (1) lit. a) din Legea 85/2014 este un instrument juridic destinat sancționării abuzurilor comise de administratori în timpul activității societății.
Administratorii trebuie să acționeze cu prudență, transparență și în interesul societății, nu în interes personal. În caz contrar, consecințele pot fi severe și de durată.